Fraze spuse de majoritatea persoanelor psihologilor – II
1. „Ma analizezi?”
Cand intalnesc pe cineva in afara unui context profesional si afla ca sunt psiholog, reactioneaza aproape intotdeauna intr-unul din cele doua moduri. Multi oameni imi spun imediat despre problemele lor. Aflu repede despre fiica lor instrainata sau varul lor, care pareau intotdeauna deprimati. Sunt magulit de increderea pe care o investesc in mine, desigur, dar de multe ori ma simt obligat sa le anunt ca nu pot sa le ofer o opinie profesionala din punct de vedere etic in timp ce sunt „in afara serviciului”.
In schimb, alti oameni se strang imediat. Adesea reticenta lor de a vorbi este insotita de intrebarea oarecum pacalitoare: „Ma analizezi chiar acum?” Cu cativa ani in urma, am fost pusa exact aceasta intrebare de catre un vanzator de asigurari cu care am inceput o conversatie in timp ce faceam drumetii in parcul de stat Big Trees din judetul Calaveras, California. Mi-am folosit raspunsul initial: „Nu, incerci sa-mi vinzi asigurare chiar acum?”
Spre surprinderea mea, raspunsul sau a fost: „Incerc mereu sa vand asigurari!” Am ras amandoi si sper ca interactiunea l-a ajutat sa se simta un pic mai confortabil. Dar raspunsul meu nu a fost menit doar ca o gluma.
Faptul este ca a face psihoterapie necesita munca! Este obositor sa asculti profund si fara judecata problemele altei persoane sau sa incerci sa conceptualizezi intr-un mod sistematic si util ce se afla in spatele dificultatilor lor. Este nevoie de concentrare si energie pentru a mobiliza expertiza pe care practicienii si-au petrecut-o de ani de zile dezvoltandu-o. De aceea exista atat de multe scrieri despre epuizare in randul psihoterapeutilor si despre importanta ingrijirii de sine.
Asta nu inseamna ca a fi terapeut nu este satisfacator si semnificativ. Desigur ca este. Cu toate acestea, este ceva ce majoritatea oamenilor nu fac intamplator.
