Pielea se spala, dar caracterul?

Tu te-ai simtit vreodata mizerabil?

Cand spun mizerabil,nu ma refer la jeg, ci la caracter, personalitate si tot ce tine de moralitate. Cred ca fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat ca e o persoana de nimic,fara nici un cuvant de spus,fara principii… Ca pur si simplu,este doar ca sa umple un gol pe jumatate astupat de cei care stiu ce vor, cei care intotdeauna au avut un cuvant de spus, care au stiut sa se impuna. Altii raman in spate, in umbra.Si nu pentru ca nu sunt in stare sa faca ceva in privinta asta, ci pentru ca le este frica. Frica de a parea ridicoli,frica de a nu fi luati in seama.

Eu recunosc,mereu am fost “fata din umbra”,care a lasat capul plecat ori de cate ori o tupeista venea si sustinea cea mai mare porcarie, stiind ca nu are dreptate, fata care a tacut atunci cand nu era luata in seama, cea care pleca cand se simtea in plus. Am vrut tot timpul sa fie bine si sa fac in asa fel incat toata lumea sa fie multumita. Si cu toate ca mi-am dat seama ca de multe ori am fost luata de proasta, am continuat sa fiu la fel… Asta nu pentru ca nu as fi putut sa ma schimb,nu,nuuu. Am ramas la fel pentru ca asa sunt eu. Nu mi se pare normal sa fiu rea, doar pentru ca ceilalti sunt, nu mi se pare normal sa fiu egoista, doar pentru ca eu nu primesc de la altii nimic, nu mi se pare drept sa ii judec pe toti la fel, din moment ce eu ma consider diferita.

Cand eram mica, bunicul meu mi-a spus ca trebuie sa impart ceea ce am, cu2 toate persoanele pe care le iubesc, chiar daca in schimb nu primesc absolut nimic. Mi-a spus ca pot ierta chiar daca eu nu sunt iertata, ca pot iubi,chiar daca eu nu sunt iubita. Tocmai de asta imi place sa iubesc persoanele care ma urasc…Le admir,iar lucrul asta le calca pe nervi.

Revenind la partea mizerabila…tu cum te simti cand unii au impresia ca te pot folosi la nesfarsit,iar tu esti constient de lucrul asta,si ii lasi sa o faca in continuare?

Add Comment