Indiferenta, motiv de reorientare

Cea mai terifianta privinta a universului nu este ca este ostila, ci este indiferenta; dar daca putem sa ne impacam cu aceasta indiferenta si sa acceptam provocarile vietii in limitele mortii … existenta noastra ca specie poate avea un sens real si o implinire. Oricat de mare este intunericul, trebuie sa furnizam propria noastra lumina.-Stanley Kubrick

Oamenii vor sa stie ca viata lor conteaza. DarpentruĀ  cine sau pentru ce? Oamenii religiosi doresc ca universul sa aiba grija de ei si de toata populatia. Oamenii seculari vor doar ca oamenii sa aiba grija de ei. Perspectiva seculara, naturalista, este ca sensul in viata este ceva pe care il facem noi insine, condus de motivatia noastra innascuta si de instinctele noastre intense. Putem si ne pasa de propriile noastre vieti si de cele ale celorlalti oameni, chiar daca universul nu o face. Suntem „conectati” la ingrijire – am evoluat pentru a ne ingriji, indiferent daca universul ii pasa sau nu. Toata aceasta grija pe care o asteptam de la cineva sau de la ceva este cea care ne face sa ne simtim mici si lipsiti de putere. De aceea, atunci cand simtim indiferenta din parte oamenilor care conteaza pentru noi si care in conceptia noastra dau sens vietii noastre, atunci devenim lipsiti de aparare si cautam pe altcineva sau altceva care sa ne dea sens vietii, cand in fond noi suntem singurii care putem sa dam sens si culoare propriei vieti.