Incepem capodopera, dar frica ne paralizeaza munca

Viata creatoare este o incurcatura frumoasa. Trebuie sa ne murdarim lucrand cu materialele, dar trebuie sa tinem cont si de viziunea care a inspirat prima data procesul. Prea multa mizerie, prea multa confuzie si cadem din calea noastra. Prea multa dorinta de frumusete care se transforma intr-o frica de a mai lucra.

Exista atat de multe intrebari nerezolvate, atat de multe mii de decizii minuscule care trebuie luate. Aceasta fraza, aceasta propozitie, acest alineat, o fac in proiectul final sau merita aruncata pe podeaua camerei de taiere?

Desigur, camera de taiere literala a disparut acum, dar avem inca functiile ctrl + x, cosurile noastre de reciclare digitala. Cum stiu daca le spun oamenilor ce vor sa auda sau exprim ceva cu adevarat nou si unic? Fac ceea ce vreau cu adevarat sa fac sau lucrez doar pentru a fi platit?

Aceste intrebari sunt vitale, dar pot fi si paralizante. Daca ne permitem sa ne impiedicam in incertitudini, lucrarea nu se va finaliza. Mai degraba decat sa existe si sa bajbaim, sa rumegam intrebarile, trebuie sa traim in ele si cu ele. Am pus aceste intrebari in procesul creativ in sine, fiind cat se poate de sinceri pe parcurs.