Ganduri de seara – partea a 2-a

Nu inteleg de ce e viata asta asa nu stiu de ce nu putem aprecia lucrurile marunte, nu stiu de ce nu putem aprecia pe cine avem langa noi decat atunci cand pierdem
Suntem atat de orbiti, nici nu stiu ce am in fata ochilor! De ce doar intr-un punct limita pot vedea cruda realitate? Pana acum ce am facut?
De dormit nu am dormit, altfel nu m-as mai simti atat de obosita, sau poate ca da! Nimic nu ma mai satura, nimic nu ma mai mltumeste! Sunt chiar atat de diferita eu de ceilalti?Mi-a spus cineva ca eu am lumea mea,ca ar trebui sa mai ies. Mi-a spus ca eu zambesc numai pentru mine doar in lumea mea, de ce ar vrea altcineva ceea ce e al meu? De ce sa impart ceva bun, cand eu primesc numai rau?

Spunem ca iubirea si fericirea este totul, nu cred!
Poti ajunge intr-un moment al vietii in care ai destula iubire in jurul tau.Ce folos?Daca tot ce ai nevoie este doar speranta si optimism?Astea nu ti se pot da.
Maine il vor opera pe tatal meu. Sper sa fie bine, sper.
Toti spun asta o sa fie. Dar nimeni nu se gandeste la ce este.E trist ca un parinte sa se vada neputincios in fata ta si mai trist este ca un copil sa isi vada parintele neajutorat.

 

Imbratiseaza-ti persoana iubita, atat cat poti, maine nu stii ce va fi!

Nu conteaza cum sunt, nu conteaza cat de mult te iubesc, nu conteaza cat de mult iti vorbesc, nu conteaza cata atentie iti da. Sunt ai tai.

Add Comment