Femeie azi, copil maine

De fiecare data cand mi se spune “femeie”,incept sa neg lucrul asta.Nu m-am considerat niciodata altceva decat o copila alintata.Dar de fapt,nu am dreptate.Sunt o femeie.Una nehotarata,chiar.Asa sunt femeile,nu?Nehotarate,curajoase,iubitoare?Eu nu stiu,dar stiu cum sunt eu…Nu sunt o fata perfecta.Sunt si eu o persoana,care uneori mai si dezamageste.Nu mereu spun cuvintele potrivite.Sunt calma,linistita,uneori timida.Alteori prea timida.Nu mereu voi fi de acord cu cineva sau ceva.Nu am corpul unui model.Uneori am parul ciufulit.Nu ma schimb pentru cineva,decat daca merita.Sunt sensibila,uneori chiar sclifosita.Nu sunt o printesa.Nu am incredere in mine.De multe ori ma contrazic singura.Chiar daca gresesc,uneori ma consider mai desteapta decat anumite persoane.Nu imi pasa mereu.Uneori plang.De multe ori sunt prea sincera,chiar daca fac rau cu asta.Cateodata sunt ipocrita.Nu mereu iubesc pe cineva…iar daca o fac,rar se intampla sa aleg persoana potrivita.Nu imi spun secretele.Stiu ca sunt desteapta,dar nu in modul care conteaza.Niciodata nu imi gasesc cuvintele potrivite sa exprim ce simt.Nu ma consider draguta.Cateodata merg cu capul in jos.Sunt o visatoare,cu putine motivatii.Dar asa sunt eu si oricat as incerca sa ma schimb,nu pot.Nu stiu ce sunt,dar pana la urma,sunt om,nu?