Depravare

O sa incerc sa fac o mini-comparatie intre mine si fratele meu.Intre noi e o diferenta de nici mai mult,nici mai putin de 9 ani.In 9 ani,eu nu cred ca s-au schimbat chiar atat de multe lucruri,dar oamenii si gandirea lor,da.Eu am copilarit la bunici.Si singurul lucru pe care il regret este ca s-au terminat acele momente.Faceam o multime de tampenii,dar acum nu le insir pe toate,din doua motive:pentru ca nu am timp si pentru ca v-ati prapadi de ras.Tot ce pot sa va spun este ca am facut multe lucruri pe care multi dintre voi le-ati considera scarboase,idiotenii sau pur si simplu,neinteresante.Si asta pentru ca probabil sunteti niste sclifositi.Sau poate nu.Nu stiu,si nu ma intereseaza.Am avut o copilarie frumoasa,in comparatie cu cea a fratelui meu care nu stie decat vreo 7 de jocuri pe PSP,vreo 3 pe NintendoWii si alte 5 pe diferite “chestii” portabile sau mai stiu eu ce.

Cand nu aveam vacanta si nu mai eram la bunici,dupa ce imi faceam temele ieseam afara cu prieteni de varsta mea si ne jucam “Frunza” sau sotron.Fratele meu acum,cand iese afara cu prietenii se duce intr-un parc unde poate repeta miscari de break-dance.Imi cere bani sa isi cumpere blugi largi si accesorii sa para mai “cool”.Eu ma multumeam cu o rochita si un dres.

Azi am observat ca eu sunt cu el la fel de cicalitoare cum era mama cu mine cand imi spunea ca ea la varsta mea se ducea cu calul la pascut.Dar imi e ciuda ca isi pierde timpul cu tampenii,in loc sa se bucure de timpul pe care il are intr-un mod diferit.Nu am ce sa fac,decat sa incerc sa ma conformez si sa tac.Tot ce sper este ca peste vreo 20 de ani copiii nu se vor naste direct cu vreun iPhone in mana.